uite
aici pilatul universului
lasa.ti
umbra sa.ti pazeasca tacerea
coboara.ti
treptele.n degete
pana
la apusul arpegiului
iar
daca nu...
uita.ti
oglinda admiratoare
spasita
mersului nuc
aidoma
somnului nedesenat
din
gandul lupului ranit cu soapte
...
tu
nu ai gandul pianului
rezemat
de obrazul paharului
cu
gust inclestat si aspru
de
paleta vinului...
...
ai
pastrat
doar
consoanele mijite
piciorului
clestar prelins
cu
zambet strengar
ce
fuge... fuge...
...
in
adagio tampla rezemata
mirand
nelinistea dintre sunete
incat
tacerii ii lesina curajul
si
intra.n pian
virtuos
si subtil
precum
muntii din seninul
conturului
tau
daruit
neantului
ramas
singurul nud trait
...
in
intuneric palma ta,
imbratisand
tacerea mea
deznoada
visul speriat de
glumele
unui cer despletit
treptelor
coborate din dimensional
spre
toamna povestii
desenate
fericit curcubeului
dintre
ochii tai lipsiti... mie...
...
un
inger lipsit de sine
vegheaza
tacerii mirosul tau...
imi
innod dorul petrecandu.i fuga
spre
izvorul adhoc prelins
ieri
in ochii gandului ruga
...
atata
liniste framanta pianul
cu
aerul tau plapand ursit calcanului... :
“aici
adapostim o planeta
hai
sa ne murim universal
in
baza lui phi pe doi”
...
si.n
surasul mareelor
un
cobzar grabit
striga
luminii
nenumirile
noastre
cu
o clipire nemaistiuta
respirata
dincolo de pretutindeni...
spre
timp...
...
se
spune ca ar fi trait
vesnic
ferecati in nimic...
desi
adn-ul staruia sublim...
Nessun commento:
Posta un commento